Specialitatea: Tehnologia Comunicării în Domeniul Infodocumentar

Specialitatea: Tehnologia Comunicării în Domeniul Infodocumentar

Secolul XXI a adus o evoluţie culturală şi economică a lumii fără precedent, având la bază informaţia şi cunoaşterea. Procesele de producere, comunicare şi utilizare a informaţiei au devenit esenţiale pentru dezvoltarea ulterioară a societăţii, amplificând studierea şi cercetarea acestora în toate domeniile cunoaşterii. Prin urmare, este nevoie de profesioniști din domeniul informației care vor deţine calificări și competențe superioare și relevante pentru biblioteci și alte centre de informare. Republica Moldova are nevoie de specialităţi noi din cadrul domeniul de formare profesională Ştiinţe ale informării, întrucât asistăm la o dezvoltare a producţiei şi a nevoilor de informare; apariţia unor sectoare noi în industria de informare; invazia tehnicilor electronice. În acest context specialitatea Tehnologia comunicării în domeniul infodocumentar se axează pe studierea proprietăţilor informaţiei şi a proceselor de construire, de comunicare şi utilizare a acesteia sub o triplă influenţă: a dezvoltării producţiei şi a nevoilor de informare; a apariţiei unei noi arii din sfera de informare; a dezvoltării tehnicilor electronice de informare şi tehnologii Web.

Obiectul activităţii profesionale: diversitatea resurselor infodocumentare (tradiţionale şi digitale) ale societăţii, diferite categorii de utilizatori de informaţii. Obiectivele şi direcţiile activităţii profesionale: crearea, stocarea şi arhivarea fondurilor documentare (în formatul tipărit şi digital), prelucrarea analitico-sintetică a informaţiei, evaluarea bibliometrică şi scientometrică a informaţiei, servicii de informare (tradiţionale şi electronice) pentru utilizatorii diverselor instituţii din cadrul sistemului comunicaţiilor infodocumentare.

Titlul de „Licenţiat în Ştiinţe ale Comunicării” le va permite absolvenţilor să se afirme ca: administrator al serviciului electronic de informaţie; administratori de sisteme informaţionale şi produse multimedia / hipermedia; specialist în cercetarea informaţiei şi arhivare electronică; analist-indexator; arhivar; bibliograf; bibliotecar; documentarist; expert în supravegherea tehnologică, informaţională şi inginerie documentară; expert-consultant în informare documentară; formator în informare / documentare; gestionar al documentelor instituţionale; inginer informaţie tehnico-ştiinţifică; profesor documentarist; secretar-referent; specialist al transferului informativ şi cognitiv.

Absolvenţii specialităţii vor avea următoarele posibilităţi de angajare în câmpul muncii: centre de informare ştiinţifică, biblioteci, arhive, muzee, servicii personal, librării, edituri, agenţii de consulting informaţional, birouri ale instituțiilor (publice) destinate lucrărilor administrative şi alte instituţii infodocumentare.

Disciplinele din planul de studii sunt eşalonate în conformitate cu concepţia pregătirii specialistului în Tehnologia comunicării în domeniul infodocumentar, asigurând formarea competenţelor profesionale, realizată prin corelarea componentei de orientare socio-umanistică (Filosofia şi Logica comunicării, Sociologia comunicării, Psihologia comunicării, Politologie), componentei generale (Limba străină pentru comunicare, tehnologiile informaţionale de comunicare), cât şi componentei de discipline fundamentale (Introducere în ştiinţele comunicării, Introducere în ştiinţe ale informării, Organizarea informaţiei şi taxonomia cunoaşterii, Prelucrarea informaţiei, Produse şi servicii infodocumentare, Teoria şi tehnica redactării, Legislaţia şi deontologia comunicării, Platforme mediatice digitale). Componentă de orientare spre specialitate include modulele: Resurse informaţionale, Tehnologia produselor şi serviciilor infodocumentare, Sisteme de management al documentelor, Sisteme şi reţele de informare, Colecţii şi biblioteci digitale etc.

Ciclurile obligatorii sunt completate cu cele opţionale, determinate de libera alegere a studenţilor, îmbinând, astfel, asigurarea unui nivel înalt de pregătire profesională cu interesele specifice ale viitorilor licenţiaţi. Astfel, pregătirea teoretică şi practică reprezintă un complex de competenţe care corespund cerinţelor pieţii de muncă.