Mai multă culoare, mai puține măști. Mai multe idei care ies din tipar, mai puțină teamă de a fi văzuți așa cum suntem. Curajul nu stă doar în ceea ce spunem cu voce tare, ci și în ceea ce avem puterea să recunoaștem în liniște.

Cum te simți când îți dai seama că ai fost mințit? Prost. Jignit. Poate chiar furios. Nu-ți place să fii luat de prost și e perfect justificat. Numai că această dezamăgire, oricât de sinceră ar fi, nu reușește să ne convingă să renunțăm la propriile noastre minciuni „minuscule”. Știm ce e corect. Îi sfătuim pe ceilalți cum să procedeze. Îi apostrofăm când încalcă o regulă. Și totuși, când vine vorba de noi înșine, uităm pe loc de principiile după care, chipurile, ne conducem viața. Cam așa se naște ipocrizia noastră cea de toate zilele.

Expoziția de față pornește de la o observație simplă: între ceea ce comunicăm și ceea ce facem există adesea un decalaj vizibil — uneori stânjenitor, alteori aproape comic. Comunicarea funcționează pe două registre simultane: ceea ce spunem (mesajul verbal, oficial, afișat) și ceea ce continuăm să facem în consecința celor spuse (comportamentul real, contextul, gestul concret).

Afișele din această expoziție pun în relație de contradicție tocmai aceste două registre, invitând privitorul să observe disfuncția nu ca pe un fenomen al altora, ci ca pe o realitate cotidiană.

A înțelege ipocrizia nu înseamnă doar a o identifica la alții, ci și a experimenta cum e să fii ipocrit. Autorii acestor postere nu s-au mulțumit să-i observe pe ceilalți: au intrat în pielea personajului, au construit contradicția pe dinăuntru. Asta face diferența dintre moralizare și conștientizare.

Această expoziție nu acuză și nu predică. Râdem, în primul rând, de noi înșine și tocmai de aceea privim mai atent. Condiția ludică nu e un compromis, ci o metodă: umorul dezarmează, iar ceea ce dezarmează, revelează.

Expoziția a fost realizată de studenții anului II de la specialitatea Producție multimedia, în cadrul cursului „Managementul comunitar”, predat de Andrei Perciun.

Bine ați venit la „Ipocrizia noastră cea de toate zilele”!