O întâlnire de suflet a studenţilor Facultăţii Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării cu scriitorul Vladimir Beşleagă a avut loc luni, 23 octombrie 2017,  la Universitatea de Stat din Moldova. Temele abordate au vizat activitatea jurnalistică a lui Vladimir Beşleagă, situaţia actuală a jurnalismului din Republica Moldova, tendinţele în evoluţia jurnalismului. Vladimir Beşleagă le-a vorbit studenţilor atât despre experienţa sa în domeniul jurnalistic, cât şi despre cea în calitate de scriitor şi eseist.

Vladimir Beşleagă, în dialog cu studenţii de la FJSC:

Vocaţia de jurnalist are două motivaţii: vocaţie, într-adevăr, şi meserie.

Despre jurnalist se spune că este autorul unui best seller de o singură zi.

Am lucrat 40 de ani în ziaristică. Ziaristica sovietică era servitoarea ideologiei, asta era misiunea ei de bază. Şi eu, mergeam pe la fel de fel de întreprinderi ca să fac reportaje. Niciun fel de critică, niciun fel de comentarii negative, nimic. Petru Cărare scria despre condiţia jurnalistului din perioada aceea: „Nu am drept să scot ciorchina (adică ceea ce e mizerie, în realitate), nici să nasc idee nouă…”

Noi, lucrând la revista „Chipăruş”, făceam critici la adresa politicienilor corupţi, a Sovietului Suprem, la adresa miniştrilor. Într-o vară, a plecat redactorul nostru în concediu şi am rămas noi. Am făcut o revistă-bombă. Imediat ce a apărut revista aceea s-a pus în mişcare tot aparatul şi ne-au concediat pe toţi.

Avem ziarişti foarte frumoşi. Un ziarist de mare clasă a fost Constantin Tănase, care a fondat două publicaţii. Eu, de ex., nu abonez, dar procur câteva publicaţii: iau Ziarul de Gardă, Jurnal de Chişinău, Timpul şi, uneori, Literatura şi Arta.

Ştiţi cum se face ziaristica în ţările europene? Eu citesc The Guardian, Le Monde, Figaro. Acolo ziaristica înseamnă în special informaţia la zi, dă doar strictul necesar, foarte concentrat. Iar când este vorba de o problemă mai serioasă, mai ales germanii, care sunt foarte profunzi – încep să facă istoricul problemei.

Jurnalistica este totuşi o mare forţă, a patra putere în stat. Este o forţă mare, în democraţie. În totalitarism, este un fel de elogiere a sistemului cutare. Ce se întâmplă la noi, în mediul nostru – jurnalistica se face prin partide, pentru că oriunde nu te-ai angaja ea este finanţată de partide.

Jurnalistul trebuie să se distanţeze de linia aceea a partidului. Eminescu făcea un jurnalism de mare clasă, de mare forţă, nu se uita la ceea e promovează Partidul. Partidele îşi formează tacticile în funcţie de conjunctură, de situaţia de moment, dar adevărul nu este de moment.

Jurnalistul adevărat este cel care pledează pentru adevăr. Pentru asta trebuie să ai vocaţia să cunoşti adevărul, să ai demnitate, verticalitate, să ai profesionalism. Cu amatorismul în jurnalism nu faci nimic. Jurnalistul e un om de o mare cultură, care aduce argumente, dovezi, şi prin asta convinge. Este o meserie riscantă şi foarte responsabilă. În ţările nedemocrate jurnaliştii sunt foarte persecutaţi, judecaţi, omorâţi.